Pharmatrans » Cercetare

Recipiente farmaceutice din sticlă

august 26, 2023

Sticlele și borcanele farmaceutice păstrează o serie de indicii tehnice, care ne vorbesc despre cum și când au fost produse, precum și elemente de folosire și refolosire. Producția sticlei a evoluat semnificativ între secolul al XVIII-lea și secolul XX, de la suflarea liberă la producția automatizată, de masă. Deși este nevoie de o cercetare aprofundată pentru identificarea tehnicilor exacte de producție și introducerea lor în Transilvania, recipientele de sticlă din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca arată această evoluție, de la piesele mai vechi (cu numeroase asimetrii și imperfecțiuni, cu baze înalte și cicatrici punty), la cele manufacturiere și apoi industriale (cu text în relief realizat în tipar). Se pot observa cicatrici punty, simple sau șlefuite (care apar la desprinderea tubului din metal prin care se sufla sticla), urme de îmbinare (de la turnarea în tipar), suprafețe fațetate sau rodate, sticlă colorată și sticlă transparentă vopsită în culori închise (pentru protejarea conținutului de lumină), sau sticlă lactată care imita porțelanul. Datorită transparenței sticlei, recipientele de acest tip includ și spectaculoase exemple de decor emailat manual și cazuri de refolosire, cu câte o inscripție pe fiecare față, uneori indicând același conținut, dar într-o scriere diferită.

Primul muzeu al farmaciei la Cluj

august 8, 2023

Deși ideea organizării unui muzeu farmaceutic din Cluj a fost vehiculată de către iluștrii farmaciști ai orașului încă din ultima treime a secolului al XIX-lea, prima expoziție de istorie a farmaciei s-a deschis la Cluj în anul 1917 și a putut fi vizitată până în 1918. Peste cele 1000 e exponate de atunci fuseseră adunate de către Dr. Iuliu (Gyula) Orient (1869-1940), profesor de toxicolofie la universitatea maghiară și apoi română din Cluj. Dr Orient a fost chirurg, farmacist și colecționar pasionat de vechi bunuri farmaceutice. La începutul secolului al XIX-lea a început să colecționeze astfel de artefacte și după discuții cu Béla Pósta, directorul de atunci a Erdélyi Nemzeti Múzeum (Muzeul Național Transilvănean) a lansat o colectă publică în numele muzeului. Între 1902 și 1918, Dr. Orient și-a donat propria colecție precum și o serie de obiecte valoroase donate de alți farmaciși ca răspuns la apelul lansat. El s-a implicat direct în organizarea aceltei expoziții aflate în două dintre sălile de la parterul muzeului. Dr. Orient a publicat o serie de stidii în care descrie eforturile de colectare, uneori dezamăgirea față de dificultatea inițiativei, precum și structura expoziției – cu numeroare artefacte istorice expuse pe piese de mobilier farmaceutic. Astăzi, sălile cu pricina găzduiesc biblioteca Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, str. Constantin Daicoviciu nr. 2.

Refolosirea vaselor farmaceutice

iulie 31, 2023

Recipientele farmaceutice erau obiecte specializate, deseori comandate în loturi, uneori personalizate, ceea ce le făcea destul de valoroase. Din acest motiv, ele erau de multe ori refolosite. Unele inscripții sunt repictate (identic dacă era vorba doar de consolidarea textului, sau diferit dacă era vorba și de o schimbare a conținutului), altele sunt șterse sau acoperite de etichete de hârtie. În colecția noastră întâlnim recipiente cu două sau mai multe inscripții, pe corpul vaselor, pe etichete (uneori și ele suprapuse), sau cartușuri pictate rămase goale. Pe interiorul capacelor și fundul vaselor se observă notații succesive, cu denumiri de ingrediente și cantități scoase/rămase pe parcursul folosirii. Un recipient din lemn păstrează două etichete succesive, cu formulare tipizate care dovedesc folosirea sa în două farmacii diferite (probabil farmacia mai veche a fost vândută cu întreg conținutul și refolosită). Unele vase prezintă o etichetă specială, de obicei circulară, cu notația greutății recipientului gol (marcaj TARA sau T). Această informație le permitea farmaciștilor să calculeze greutatea exactă a conținutului rămas, fără a fi nevoie să îl golească din recipient.

”Res ladani” ca presă de hârtie

mai 12, 2023

Printre obiectele ciudate din colecție se numără trei spirale uscate, negricioase, nu foarte atractive, înregistrate drept mici prese pentru hârtie. Materialul din care sunt realizate însă ne-a făcut să cercetăm formele de prezentare ale diferitelor tipuri de materia medica, descoperind adevărata lor identitate. Micile spirale sunt de fapt o rășină vegetală obținută din planta Cistus ladanifer, nativă în zona Mediteranei. Această substanță, cunoscută drept Resina Labdani (ori Ladanum sau Labdanum), se folosea atât pentru parfumuri cât și pentru medicamente, împotriva răcelii, tusei, problemelor menstruale sau a reumatismului. În Antichitate substanța se colecta prin pieptănarea cu un instrument special a bărbii și blănii caprelor și oilor care păscuseră printre tufele plantei. Pentru transport și păstrare, farmaciștii preparau rășina sub forma unui extrudat spiralic, însă acesta nu era folosit pentru a presa hîrtiile, ci pentru prepararea medicamentelor. În colecție se păstrează și două recipiente din lemn folosite, conform inscripțiilor, pentru păstrarea Ladanului.

Pe urmele farmaciștilor György Hintz

aprilie 29, 2023

Profesia de farmacist și numele de György au fost tradiționale pentru bărbații familiei Hintz. În anul 1863 Hintz György (I) a preluat farmacia din colțul pieței mari a Clujului, moștenind-o de la mama sa, Mathilde Mauksch. György Hintz I a fost primul transilvănean care a obținut un doctorat în farmacologie. A predat subiectul la universitatea din Cluj, formând viitori farmaciști. A fost și curator general al bisericii luterane și membru în numeroase comitete și asociații clujene. La moartea sa prematură, la nici 50 de ani, de apendicită, farmacia a fost preluată de către un administrator până când fiul său, Hintz György (II), și-a definitivat studiile și a preluat afacerea în anul 1898. Hintz György (III) a lucrat alături de tatăl său începând din anul 1939, fiind farmacist-șef zece ani mai târziu, când toate farmaciile private din țară au fost naționalizate. În 1949 regimul comunist a închis farmacia și după cinci ani a transformat-o în muzeu. György Hintz III și fratele său, Gábor, au continuat să lucreze în farmacii clujene de stat, fără a avea dreptul să mai conducă vreuna. În anii 1980 întreaga familie a părăsit țara. În proprietatea familiei, farmacia s-a numit „Dr. György Hintz”, uneori și „Sfântul Gheorghe” sau ”Crucea Roșie”.

Portretele celor trei au fost realizate după cum urmează:

Hintz György (I) – portret foto realizat de către Ferenc Veress, după un clișeu pe sticlă din colecția Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

Hintz György (II) și (III) – fotografii de Ella Hintz, soția primului și mama celui de al doilea, imagini din colecția familiei Hintz prelucrate digital de către dr. Melinda Blos-Jáni.

Pe urmele farmacistului Tobias Mauksch

aprilie 20, 2023

Tobias Mauksch (1727-1802, uneori scris Maugsch sau Maucksch), sas din Slovacia de astăzi, a fost cel mai de succes farmacist al Clujului baroc, obținând în anul 1760 un privilegiu exclusiv din partea împărătesei Maria Tereza. El devenea astfel singurul îndreptățit să conducă o farmacie în orașul liber regal Cluj și să o transmită urmașilor. El cumpărase de la văduva unchiului său vechea farmacie orășenească, care funcționa din jurul anului 1550 dintr-o clădire din jurul bisericii Sf. Mihail, și a mutat-o în casa din colțul Pieței Unirii, renovând-o și comandând pictura interioară în 1766. A fost și curator al bisericii evanghelice (luterane), șef al poliției și chiar senator al Clujului. S-a căsătorit de două ori și a avut 18 copii, dintre care doi băieți i-au continuat profesia. Pentru ei a cumpărat încă o farmacie, în Târgu Mureș, iar farmacia Unicorn din Cluj pe care a cumpărat-o a dăruit-o ginerelui său. A murit la Cluj, la 75 de ani, și este înmormântat în Cimitirul Central. Farmacia a fost deținută și condusă de către fiii săi, Tobias Samuel Mauksch și Johann Martin Mauksch, însă ambii au murit prematur. A rămas apoi în proprietatea văduvei celui din urmă și a fiicei lor, Mathilde Augusta, fiind condusă de către administratori (Daniel Slaby din Bratislava și urmașii săi), și apoi preluată de către György Hintz, fiul Mathildei.

În colecția de istorie a farmaciei se păstrează o serie de obiecte de pe Tobias Mauksch, trei manuscrise și un recipient pictat cu un cerb, probabil de la farmacia din Târgu Mureș. În proprietatea familiei Hintz se păstrează și un portret în ulei cu etichetă Tóbiás Maucksch, însă nu este sigur dacă îl reprezintă pe farmacistul privilegiat sau pe fiul său cu același nume. Monumentul funerar al lui Tobias Mauksch a fost restaurat recent prin grija dr. Georg Hintz.

Pe urmele contesei Kemény Teréz

martie 23, 2023

Primul pas în identificat posesoarei cufărului farmaceutic de secol XVIII din colecția noastră a fost cercetarea atentă a manuscrisului păstrat într-unul dintre sertare. Este vorba despre o factură emisă de către farmacistul Anthonius Perestick, cu medicamente scoase din farmacia din Șimleu, plătite cu bani peșin în data de 13 octombrie 1787 la Nușfalău, de către contesa Terézia Kemény. Aceasta a fost căsătorită cu baronul Bánffy Mihályi, s-a născut în 1739 și a decedat la Cluj, în 1806, la vîrsta de 66 de ani. Portretul său era expus, alături de cel al soțului, în palatul Bánffy din Cluj. În urma cercetării din arhive, Dr. Mária Pakucs a identificat și semnătura și pecetea contesei, care continua să semneze cu numele de fată, provenind ea însăși dintr-o familie nobiliară importantă a Transilvaniei. Mamă a cinci copii, Terézia Kemény avea grijă de familie și prin deținerea și reumplerea periodică a unui cufăr cu medicamente, esențial în special pe parcursul numeroaselor călătorii. Factura păstrată în cufăr, pentru leacuri eliberate pe parcursul mai multor luni, a fost plătită probabil la castelul familiei Bánffy din Nușfalău (Szilágynagyfalu), jud. Sălaj.

Portretul este publicat în BORDÁS BEÁTA, A KOLOZSVÁRI BÁNFFY-PALOTA. MÚLT ÉS JELEN, KOLOZSVÁR, 2019, p. 108.

Lumânări auriculare

martie 6, 2023

Dintre bunurile culturale mai greu de identificat din cadrul colecției putem menționa un con din lemn cu bază concavă, fără date legate de proveniență sau contextul de utilizare. Astfel de obiecte provin de obicei din farmaciile naționalizate în 1949, nu au fost publicate anterior și registrul de inventar nu oferă decât o descriere sumară. Am apelat astfel la un grup de Facebook care reunește farmaciști din România și, prin amabilitatea membrilor, am putut lămuri misterul. Conuri de lemn de acest tip erau utilizate ca suport pentru modelarea așa-numitelor lumânări auriculare, folosite în tratarea (actualmente nerecomandată medical) a inflamaților urechii, tulburărilor de auz și chiar a durerilor de cap. Concavitatea de la baza conului de lemn prevenea deformarea obiectului la sterilizare.

Surpriza din borcanul cu teriaca

ianuarie 10, 2023

În timpul prelevării probelor de materia medica pentru analiză am descoperit un mic obiect metal circular pe fundul unui vas cu teriaca datat 1907. Potrivit etichetei, borcanul provine din farmacia ”La Coroana Ungariei” a lui Szendy Anatal din Baia Mare. În mijlocul substanței închise la culoare păstrată pe fundul recipientului s-a descoperit această presupusă monedă, trimisă la laboratorul de restaurare al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei unde specialistul în conservare/restaurare metale Radu Cordoș a curățat-o și a îndepărtat pe cât posibil zonele corodate. S-a dovedit că nu era vorba despre o monedă, deoarece nu avea deloc decor în relief, ci doar un disc cu două perforații asimetrice. Cu ajutorul Dr. Barbara Di Gennaro Splendore, afiliată Institutlui de Cercetare al Universității din București, am descoperit analogii și mai multe detalii despre misterul care persistă în legătură cu funcția unor monede/jetoane, uneori perforate, sau capace metalice decorate în relief, descoperite uneori ăn recipiente pentru teriaca în special în Italia secolelor XVIII și XIX. Sperăm că o viitoare analiză XRF asupra artefactului din Baia Mare să contribuie la clarificarea acestui mister.

Analize pergamente

noiembrie 22, 2022

În cadrul unei colaborări dintre specialiști ai Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (conservatori, restauratori, investigatori) și dr. Lucreția Miu din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, București, au fost analizate și două bunuri culturale pe pergament care fac parte din Colecția de Istoria Farmaciei.

Primul este un document cu sigiliu, reprezentând diploma de înnobilare a farmacistului Blasius Galambos datată 1644. Examinarea directă și analizele realizate sub microscopul portabil au relevat faptul că documentul a fost realizat pe pergament de vițel. Partea exterioară a pielii, cea pe care a fost scris textul, a fost foarte atent lucrată, în timp ce interiorul pielii prezintă urme rezultate din vicii ale tehnicii de preparare.

Cel de-al doilea document, diploma farmacistului Samuel Velits datată 1776, a fost realizat din piele de capră, scris pe partea exterioară a pielii. În zonele în care stratul de preparație a fost înlăturat parțial datorită manipulărilor repetate, sunt vizibile golurile provocate de înlăturarea foliculilor de păr.

12 3

Category: Cercetare