Jurnal

Lansarea catalogului

Catalogul colecției a fost prezentat oficial în cadrului unui eveniment public organizat la sediul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, str. C. Daicoviciu nr. 2, Cluj-Napoca, în data de 17 noiembrie 2023 de la ora 15. La lansare a participat dl. manager Dr. Felix Marcu, dl. Cristian Sincovici din partea Editurii Mega, dna Dr. Ana-Maria Gruia, coordonatorul proiectului, majoritatea autorilor și colaboratorilor volumelor (Dr. Ioana Gruiță, drd. Ioana Cova, Dr. Ágnes Găzdac-Alföldy, Dr. Márta Guttmann, Dr. Oana Habor, Dr. Magó Andrea Beatrix, Dr. Melinda Mitu, Cornelia Rotariu), precum și un public numeros. Le mulțumim tuturor, sperăm ca lucrarea să stea la baza unor cercetări viitoare și suntem deschiși oricăror reacții, completări, colaborări. Pentru detalii puteți viziona și un material realizat de TVR Cluj de la eveniment: https://fb.watch/osnwAJnzqa/

Expedierea catalogului

Editura Mega a definitivat zilele acestea tipărirea celor 7 volume ale catalogului colecției, pe care le-am primit proaspete, direct din tipografie. Astăzi vor pleca 150 de seturi spre biblioteci din țară și străinătate, autori, colaboratori și specialiști din rețeaua creată în cadrul proiectului PHARMATRANS. Le mulțumim încă odată tuturor celor implicați și pregătim variantele digitale care vor fi disponibile în curând pe acest site.

Muzeul botanic din Cluj-Napoca

Muzeul Botanic din Cluj-Napoca, parte a Grădinii Botanice ”Alexandru Borza”, funcționează sub umbrela Universității Babeș-Bolyai. Una dintre secțiuni constă din plante medicinale, cuprinzând aproximativ 800 de probe vegetale alături de indicațiile lor terapeutice. Muzeul include atât plante și droguri exotice, cât și plante locale și chiar două colecții de materii vegetale utilizate în mediul rural (așa-numite ”farmacii băbești”). O serie de extrase și preparate sunt obținute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de la firma de materiale educative a lui Ludwig Wilhelm Schaufuss. Muzeul Botanic se află în clădirea Institutului Botanic, la intrarea în Grădina Botanică.

Recipiente farmaceutice din sticlă

Sticlele și borcanele farmaceutice păstrează o serie de indicii tehnice, care ne vorbesc despre cum și când au fost produse, precum și elemente de folosire și refolosire. Producția sticlei a evoluat semnificativ între secolul al XVIII-lea și secolul XX, de la suflarea liberă la producția automatizată, de masă. Deși este nevoie de o cercetare aprofundată pentru identificarea tehnicilor exacte de producție și introducerea lor în Transilvania, recipientele de sticlă din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca arată această evoluție, de la piesele mai vechi (cu numeroase asimetrii și imperfecțiuni, cu baze înalte și cicatrici punty), la cele manufacturiere și apoi industriale (cu text în relief realizat în tipar). Se pot observa cicatrici punty, simple sau șlefuite (care apar la desprinderea tubului din metal prin care se sufla sticla), urme de îmbinare (de la turnarea în tipar), suprafețe fațetate sau rodate, sticlă colorată și sticlă transparentă vopsită în culori închise (pentru protejarea conținutului de lumină), sau sticlă lactată care imita porțelanul. Datorită transparenței sticlei, recipientele de acest tip includ și spectaculoase exemple de decor emailat manual și cazuri de refolosire, cu câte o inscripție pe fiecare față, uneori indicând același conținut, dar într-o scriere diferită.

Primul muzeu al farmaciei la Cluj

Deși ideea organizării unui muzeu farmaceutic din Cluj a fost vehiculată de către iluștrii farmaciști ai orașului încă din ultima treime a secolului al XIX-lea, prima expoziție de istorie a farmaciei s-a deschis la Cluj în anul 1917 și a putut fi vizitată până în 1918. Peste cele 1000 e exponate de atunci fuseseră adunate de către Dr. Iuliu (Gyula) Orient (1869-1940), profesor de toxicolofie la universitatea maghiară și apoi română din Cluj. Dr Orient a fost chirurg, farmacist și colecționar pasionat de vechi bunuri farmaceutice. La începutul secolului al XIX-lea a început să colecționeze astfel de artefacte și după discuții cu Béla Pósta, directorul de atunci a Erdélyi Nemzeti Múzeum (Muzeul Național Transilvănean) a lansat o colectă publică în numele muzeului. Între 1902 și 1918, Dr. Orient și-a donat propria colecție precum și o serie de obiecte valoroase donate de alți farmaciși ca răspuns la apelul lansat. El s-a implicat direct în organizarea aceltei expoziții aflate în două dintre sălile de la parterul muzeului. Dr. Orient a publicat o serie de stidii în care descrie eforturile de colectare, uneori dezamăgirea față de dificultatea inițiativei, precum și structura expoziției – cu numeroare artefacte istorice expuse pe piese de mobilier farmaceutic. Astăzi, sălile cu pricina găzduiesc biblioteca Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, str. Constantin Daicoviciu nr. 2.

Refolosirea vaselor farmaceutice

Recipientele farmaceutice erau obiecte specializate, deseori comandate în loturi, uneori personalizate, ceea ce le făcea destul de valoroase. Din acest motiv, ele erau de multe ori refolosite. Unele inscripții sunt repictate (identic dacă era vorba doar de consolidarea textului, sau diferit dacă era vorba și de o schimbare a conținutului), altele sunt șterse sau acoperite de etichete de hârtie. În colecția noastră întâlnim recipiente cu două sau mai multe inscripții, pe corpul vaselor, pe etichete (uneori și ele suprapuse), sau cartușuri pictate rămase goale. Pe interiorul capacelor și fundul vaselor se observă notații succesive, cu denumiri de ingrediente și cantități scoase/rămase pe parcursul folosirii. Un recipient din lemn păstrează două etichete succesive, cu formulare tipizate care dovedesc folosirea sa în două farmacii diferite (probabil farmacia mai veche a fost vândută cu întreg conținutul și refolosită). Unele vase prezintă o etichetă specială, de obicei circulară, cu notația greutății recipientului gol (marcaj TARA sau T). Această informație le permitea farmaciștilor să calculeze greutatea exactă a conținutului rămas, fără a fi nevoie să îl golească din recipient.

Muzeul Farmaciei din Cracovia

Muzeul Farmaciei din Cracovia, administrat de către Facultatea de Farmacie a Universității Jagiellone, a fost înființat în anul 1946 și este cel mai mare muzeu de acest tip din Polonia, ocupând toate nivelurile unei clădiri de epocă din centrul orașului. Actualul sediul a fost reamenajat în acest scop în anul 1991. Colecția este impresionantă, cu piese numeroase și variate, cu o serie de officine complete provenind de la farmacii din diferite zone ale Poloniei și perioade (ultima a încetat să funcționeze în 2009). De mare interes este varietatea de materia medica expusă, de la crocodili împăiați și căluți de mare la substanțe chimice, materii vegetale și un craniu uman. Subsolul este dedicat pieselor din laboratoare farmaceutice istorice, iar podul reface atmosfera unui herbariu, cu numeroase mănunchiuri de plante atârnate la uscat. Deși expunerea este una clasică, lipsită de interactivitate sau tehnologie, valoarea colecției este remarcabilă și explicațiile bilingve de foarte bună calitate.

Colegiul farmaciștilor din Valencia

Parte a seminarului The Hygeia Legacy am vizitat sediul Colegiului farmaciștilor din Valencia (Muy Ilustre Colegio Oficial de Farmacéuticos de Valencia). Găzduit în fermecătorul palat urban Fernando Ibáñez Payés (secolul XIX), colegiul dispune și de o bogată colecție de carte veche farmaceutică, dar și de obiecte istorice legate de producerea și comercializarea bunurilor farmaceutice în Spania. Instituția în sine este remarcabilă prin vechimea atestării scrise, din secolul al XV-lea, care o ridică la rangul de cel mai vechi colegiu farmaceutic al lumii.

”Res ladani” ca presă de hârtie

Printre obiectele ciudate din colecție se numără trei spirale uscate, negricioase, nu foarte atractive, înregistrate drept mici prese pentru hârtie. Materialul din care sunt realizate însă ne-a făcut să cercetăm formele de prezentare ale diferitelor tipuri de materia medica, descoperind adevărata lor identitate. Micile spirale sunt de fapt o rășină vegetală obținută din planta Cistus ladanifer, nativă în zona Mediteranei. Această substanță, cunoscută drept Resina Labdani (ori Ladanum sau Labdanum), se folosea atât pentru parfumuri cât și pentru medicamente, împotriva răcelii, tusei, problemelor menstruale sau a reumatismului. În Antichitate substanța se colecta prin pieptănarea cu un instrument special a bărbii și blănii caprelor și oilor care păscuseră printre tufele plantei. Pentru transport și păstrare, farmaciștii preparau rășina sub forma unui extrudat spiralic, însă acesta nu era folosit pentru a presa hîrtiile, ci pentru prepararea medicamentelor. În colecție se păstrează și două recipiente din lemn folosite, conform inscripțiilor, pentru păstrarea Ladanului.

Pe urmele farmaciștilor György Hintz

Profesia de farmacist și numele de György au fost tradiționale pentru bărbații familiei Hintz. În anul 1863 Hintz György (I) a preluat farmacia din colțul pieței mari a Clujului, moștenind-o de la mama sa, Mathilde Mauksch. György Hintz I a fost primul transilvănean care a obținut un doctorat în farmacologie. A predat subiectul la universitatea din Cluj, formând viitori farmaciști. A fost și curator general al bisericii luterane și membru în numeroase comitete și asociații clujene. La moartea sa prematură, la nici 50 de ani, de apendicită, farmacia a fost preluată de către un administrator până când fiul său, Hintz György (II), și-a definitivat studiile și a preluat afacerea în anul 1898. Hintz György (III) a lucrat alături de tatăl său începând din anul 1939, fiind farmacist-șef zece ani mai târziu, când toate farmaciile private din țară au fost naționalizate. În 1949 regimul comunist a închis farmacia și după cinci ani a transformat-o în muzeu. György Hintz III și fratele său, Gábor, au continuat să lucreze în farmacii clujene de stat, fără a avea dreptul să mai conducă vreuna. În anii 1980 întreaga familie a părăsit țara. În proprietatea familiei, farmacia s-a numit „Dr. György Hintz”, uneori și „Sfântul Gheorghe” sau ”Crucea Roșie”.

Portretele celor trei au fost realizate după cum urmează:

Hintz György (I) – portret foto realizat de către Ferenc Veress, după un clișeu pe sticlă din colecția Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

Hintz György (II) și (III) – fotografii de Ella Hintz, soția primului și mama celui de al doilea, imagini din colecția familiei Hintz prelucrate digital de către dr. Melinda Blos-Jáni.