Jurnal

Farmacia Engel

Începem anul cu cercetarea lotului important de obiecte de la farmacia Engel din Iași. Achiziționate în anul 1982 de către muzeul de istorie din Cluj, cele peste 1000 de obiecte, datate în secolele XIX și XX, formează un lot considerabil (de obicei nu deținem atât de multe piese de la o singură farmacie), atipic (colecția din Cluj deține în princial bunuri farmaceutice din zona Transilvania și Banat) și special (prin prezența a numeroase documente contabile și financiare). Studiu nostru dezvăluie istoria farmaciei ”La Coroana” din Iași și a proprietarilor săi, dar deschide și direcții de studiu legate de istoria industriei farmaceutice, de începuturile marketingului în România, de istoria economică și comercială, chiar de contracepție și daruri promoționale. În esență, este o discuție despre o perspectivă foarte specializată asupra modernizării României.

Farmacie și sticlă artistică contemporană

O altă veche farmacie venețiană este sediul Colecției Berengo, găzduind expoziții de artă contemporană în sticlă. Firma farmaciei se păstrează în vechea oficina: o sculptură din lemn pictat și aur a lui Christos Salvatorul Lumii (probabil acesta era și numele vechii spițerii și cu siguranță cel mai vechi obiect istoric din locație). Mobilierul de epocă se păstrează de asemenea în prima încăpere de la stradă, cu reliefuri decorative inscripționate ”Mitridato” și ”Teriaca” (denumiri alternative ale celui mai celebru antitdot și panaceu produs la Veneția), masa de receptură și unele dintre recipientele pentru ingrediente farmaceutice. Deși combinația dintre vechea farmacie și arta contemporană este imprsionantă, bunurile de patrimoniu au nevoie de conservare și cercetare.

Farmacia ”Ai do San Marchi”

Farmacia ”Cei doi sfinți Marcu” (probabil o glumă pornită de la pictarea pe ambele fețe a firmei de la stradă) se păstrează în întregime în interiorul Muzeului Ca Rezzonico din Veneția. Farmacia a funcționat în secolele XVI-XIX în Campo San Stin, dar în 1908 văduva ultimului proprietar a vândut totul unui colecționar francez. Acesta însă nu a reușit să scoată bunurile de patrimoniu din Italia și astfel tot mobilierul, recipientele și aparatura de laborator au fost donate municipialității venețiene. Cele trei încăperi reconstituite (oficina, un mic laborator și camera din spate) sunt complete, cu întregul mobilier, recipientele din maiolică venețiană, retortele și recipientele din sticlă de Murano, inclusiv ușile și geamurile cu ochiuri de sticlă dinspre stradă și firma de care vorbeam. Este o reconstituire impresionantă și cea mai completă farmacie de secol XVIII păstrată din Veneția. Îi mulțumim Dr. Daniele D’Anza, de la Ca’ Rezzonico, Museo del Settecento veneziano, pentru accesul special și ghidajul în spațiile vechii farmacii.

Farmacie și parfum

Muzeul Palazzo Mocenigo, dedicat istoriei secolului al XVIII-lea în Veneția, include două săli dedicate istoriei parfumurilor. Domeniul este de mare interes în cercetarea noastră, deoarece în realizarea parfumurilor se foloseau deseori materii prime și procedee tehnice utilizate și în farmaciile de epocă – în special cele de origine animală, cu miros intens, precum mosc, ambergris, civet și castoreum, dar și ingrediente vegetale, precum piperul lung sau anasonul. Întregul muzeu este fascinant pentru bogăția patrimoniului și pentru detalierea unei perioade istorice în care Veneția era centrul comerțului european cu produse de lux (inclusiv condimente și exotice).

Wunderkammer

Cabinetele de curiozități, în care împărații, regii și nobilii Europei strângeau pentru studiu (și etalare) cele mai noi și mai ciudate specimene ale naturii și cele mai interesante obiecte făcute de mâna omului, găzduiau adesea și lucruri folosite în prepararea medicamentelor. Astfel de Wunderkammern, la modă în secolele XVI-XVIII, includeau adesea bezoare, coarne de narwal (considerate a fi coarne de unicorn), boturi de pește-fierăstru și specimene vegetale și minerale din teritorii exotice care erau la mare căutare pentru proprietățile lor vindecătoare. Muzeul de Istorie Naturală GIANCARLO LIGABUE din Veneția include reconstituirea unui astfel de cabinet de curiozități, precum și vitrine dedicate exploratorilor venețieni interesați de cercetarea și sistematizarea lumii naturale. Am fost de asemenea încântați de modalitățile de expunere ale acestui muzeului, foarte moderne, interactive, după concepte curatoriale din cele mai interesante.

Farmacia Ercole d’Oro

Farmaciile vechi sunt atât de numeroase în Veneția, încât unele au rămas in situ, transformate în spații comerciale contemporane (în special cele de parfumuri ale firmei The Merchant of Venice). Una dintre cele mai spectaculoase, cu mobilier și piese de secol XVII-XVIII, este farmacia Ercole d’Oro din cartierul Cannaregio, lângă biserica Santa Fosca. Am admirat tavanul pictat, mobilierul cu reliefuri și sculpturi, sertarele cu signaturi de epocă, recipientele din ceramică, dar și o interesantă reprezentare de epocă a două personaje care prepară medicamente, pe o plăcuță din lemn care marchează lucrările de restaurare din secolul al XVIII-lea.

Teriaca de la Testa d’Oro

Pe locul vechii farmacii venețiene La Testa d’Oro, lângă Rialto, se păstrează încă firma la stradă, un cap uman aurit, și inscripția aproape ștearsă THERIACA ANDROMACHI. Această veche farmacie era celebră pentru producerea celei mai bune teriaca din Veneția, motiv pentru care autoritățile îi permiteau să o prepare de trei ori pe an, pe când toate celelalte farmacii puteau face acest lucru doar o singură dată. Theriaca (numită și Confectio Andromacha sau Electuarium Anodynum cum opio) este un medicament celebru folosit ca panaceu, antidot pentru muşcături de animale veninoase şi otrăvuri şi medicament administrat în faza terminală a unor boli. Reţeta a fost iniţiată de vechii greci, perfecţionată de medicul personal al împăratului Nero, Andromachus, şi definitivată în Veneţia epocii medievale şi premoderne unde se prepara cu fast, în prezenţa autorităţilor. Theriaca conţinea între 40 și 60 de ingrediente, prepararea sa dura chiar şi 12 ani de zile, fiind aşadar extrem de scumpă. Conţinea printre altele opiu şi carne de viperă. S-a folosit până în secolul al XIX-lea, la noi fiind adusă de negustori italieni.

”Farmacistul” de Pietro Longhi

Pietro Longhi este cunoscut pentru seria de tablouri care prezintă viața cotidiană a artistocrației venețiene la mijlocul secolului al XVIII-lea. Aceste picturi de gen urmăresc domnii și mai ales doamnele din înalta societate a Serenissimei în timp ce servesc ciocolată caldă dimineața, mergând la cumpărături, la bărbier sau la farmacist, ori participând la carnaval. Stilul plăcut și deloc formal l-a făcut celebru pe Longhi în epocă, iar atenția lui iluministă pentru detalii îl face de apreciat ca sursă istorică. Pentru noi a fost instructiv să vedem lucrarea ”Farmacistul”, expusă la Galleria dell’Academia din Veneția, și să analizăm în detaliu interiorul farmaciei (recipientele din ceramică și sticlă, cutiile, retortele, dar și mobilierul, lucrarea de artă și planta în ghiveci), dar mai ales personajele. Farmaciile erau nu doar spații în care se pregăteau și vindeau medicamente, dar și locuri de consultații și administrare a remediilor, de întâlnire și de discuție, de dezbătut noutățile, de observat lucruri exotice. Am remarcat și statutul important al farmacistului, care lucra alături de un asistent și de un ucenic. A fost interesant să observăm, din aceeași serie, tabloul intitulat ”Alchimiștii”, expus la Ca’ Rezzonico, unde este de remarcat reprezentarea detaliată a aparaturii de laborator, similare celei farmaceutice.

Muzeul de anatomie patologică ”Andrea Vesalio”

Tot legat de spitalul venețian Scuola Grande di San Marco funcționează un muzeu de anatomie patologică care poartă numele lui Andrea Vesalio, un celebru anatomist stabilit în Serenissima în secolul al XVI-lea. Autopsiile și disecțiile realizate de-a lungul timpului erau și ele prilej de educație, iar muzeul patologic a fost înființat în scop educativ. Pentru cei cu nervi tari, se pot studia ”produsele” diferitelor patologii umane, organe păstrate în formol, părți din schelete și chiar un exemplu de taxidermie umană, dar și registre și miscroscoape de epocă.

Farmacia Scuola Grande di San Marco

Vechiul spital civil al Veneției, Scuola Grande di San Marco, dispunea și de o farmacie. Aceasta este astăzi expusă într-o o sală separată, cu portal decorat, flancată de reliefuri cu scene de vindecare, inițial o capelă. Din această farmacie se păstrează câteva piese de mobilier, o serie de recipiente din diferite materiale, două portrete (Linnaeus și Lavoisier, părinții clasificării biologice și respectiv a chimiei moderne) și câteva mojare și balanțe. De remarcat este marea cantitate de materia medica păstrată în recipiente, atât de origine minerală, cât și de origine vegetală.